Ce sunt actiunile ?

 

Sunt sigur ca am auzit cu totii de “actiuni”, evident in context economic. Dar, de fapt, ce sunt aceste actiuni?

Mai intii, ele reprezinta modul in care se imparte capitalul social al unei societati comerciale, astfel incit sa putem sti cu cit a contribuit fiecare investitor intr-o astfel de societate – daca aceasta este o intreprindere cu raspundere limitata acestea se numesc parti sociale (de exemplu la SRL-uri); atunci cind societatea este organizata sub forma SA (societate pe actiuni sau, in forma ei arhaica, iesita din uz, societate anonima pe actiuni), partile sociale se exprima sub aceasta forma, reprezentand cea mai mica parte in care s-a impartit capitalul societatii respective si care poate fi detinuta de catre un investitor. Termenul englezesc este “share”, termen pe care il puteti gasi in intreaga literatura internationala. Actiunile pot fi nominale (adica poarta numele investitorului inscris pe ele – cea mai veche forma de emitere a acestor titluri de valoare) sau nenominale – adica “la purtator”, ceea ce mareste substantial lichiditatea lor, fiind astfel imediat convertibile ( foarte usor de transmis proprietatea acestora de la un investitor la altul).

Practic, ideea de a face aceste titluri tranzactionabile a fost momentul in care s-au inventat si bursele de valori, motorul existentei lor fiind posibilitatea de a schimba proprietarul unui titlu de valoare printr-o tranzactie financiara, mai simplu spus posibilitatea de a cumpara si a vinde o actiune pentru un anumit pret.

Din acest moment lucrurile se complica pentru micuta noastra actiune.

Mai intii si mai intii, atunci cind investitorul a fost de accord sa participle cu o anumita cota-parte la capitalul unei societati comerciale (in schimbul unei parti din profitul viitor al acesteia) el a primit un numar de actiuni cu valoare nominala (o valoare contabila care atesta ca pretul actiunii inmultit cu numarul total al actiunilor emise va da exact valoarea capitalului social subscris si varsat de catre proprietarii societatii respective).

Odata ce societatea se afla in piata, in timp, ea se poate dovedi a fi de un mai mare sau mai mic succes. O societate de succes va aduce un aport de profit actionarilor sai, materializat in dividend (parte din profitul distribuit, proportional cu numarul de actiuni avute in companie) sau in investitii, marind activele societatii. In oricare caz societatea va valora mai mult decit capitalul social contabil si astfel si actiunea va valora mai mult decit valoarea sa nominala. Pot sa apara astfel si alti investitori doritori sa faca parte din proprietarii companiei si pentru aceasta sunt dispusi sa ofere actionarilor initiali un pret pe actiune mai mare decit cel platit de catre acestia (adica valoarea nominala…). Atunci cind investitorul initial se declara multumit de valoarea oferita si este dispus sa cedeze unele actiuni in schimbul pretului agreat, se cheama ca avem un pret de piata al actiunii respective. Acest pret poate fi si mai mic decit cel nominal atunci cind investitorul, nemultumit de evolutia societatii respective, se simte dezamagit si doreste sa recupereze o parte din capitalul investit pentru ca nu mai crede in viitorul firmei (sau poate are nevoie urgent de banii respectivi pentru un alt scop) iar altcineva este dispus sa preia actiunile respective la un pret mai mic decit valoarea nominala pentru ca are o alta viziune referitoare la viitorul companiei respective.

Actiunile unei companii se pot tranzactiona direct intre investitorii interesati, insa aceasta este o metoda greoaie de a investi. Odata cu aparitia unui numar suficient de mare de companii unde investitorii au fost dispusi sa-si tranzactioneze participatiile la capital, au aparut bursele de valori. Acestea se manifesta ca piete specializate unde vin sa se intilneasca investitorii dispusi sa vinda si cei dispusi sa cumpere si care, prin mijlocirea unui intermediar (adica broker-ul), vor schimba intre ei actiuni la acel pret agreat care este pretul de piata. In acest moment actiunile capata o noua denumire – “stock” si se supun unor reguli mult mai stricte, dictate de catre bursa respectiva, si pe care trebuie sa le respecte toate companiile care au agreat sa devina societati deschise si sa fie tranzactionate pe o astfel de piata.

Astazi, toate actiunile tranzactionate la bursele de valori sunt nenominale (adica “la putator”) si dematerializate (adica nu mai sunt emise pe suport de hartie ci electronic) pentru a facilita desfasurarea tranzactiilor intre cumparatori si vanzatori.

Stiu sigur ca va intrebati cum puteti avea siguranta proprietatii asupra actiunilor daca acestea nu mai exista fizic…

Pai, toate societatile comerciale sunt obligate sa tina un registru al actionarilor si toti brokerii un registru al tranzactiilor si toate acestea se raporteaza catre o institutie care se numeste “Depozitarul Central” unde puteti verifica oricind situatia portofoliului Dvs – in sectiunea 1 actiunile neachizitionate pe Bursa (de exemplu cele primite prin privatizarea MEBO din anii ’90) iar in sectiunea 2 toate actiunile achizitionate prin brokeri la bursa de valori.

Actiunile despre care am discutat pina acum sunt actiuni obisnuite, reprezentand participatia directa la capitalul unei companii, care confera detinatorului doua drepturi fundamentale – cel de a participa la rezultatul intreprinderii (adica, sper, la a primi o parte din profitul realizat) si cel de a vota, proportional cu numarul de actiuni, pentru viitorul societatii si al managementului sau.

Dar exista si alte tipuri de actiuni, spre exemplu actiunile preferentiale acordate de exemplu managementului sau angajatilor, care pot oferi drept la dividend fara participatie la capital sau drept de vot, dar pe care trebuie sa le luati in considerare atunci cind calculati dividendul pe care aveti dreptul sa-l primiti din valoarea stabilita ca repartizabila de catre societate (scazind rezerva legala si alte parti din profit stabilite ca rezerve sau investitii). O sa mai auziti probabil si de actiuni de clasa A si B – diferenta fiind uneori de putere in exercitarea votului (unele actiuni de clasa A dand mai multe drepturi de vot per actiune decit cele de clasa B) sau alteori de participatie la profit si vot, fiind actiuni de clasa A care costa proportional mai mult decit cele de clasa B.

Chiar daca poate sa sune neplacut sa incheiem pe o nota mai pesimista, ar mai fi totusi de subliniat ca, daca societate da, din nefericire, faliment, atunci veti pierde toti banii investiti in capitalul respectivei firme, aceasta fiind participatia Dvs. la riscul investitiei… Dar si asta face parte din viata…